home hartă site termeni şi condiţii înscriere cititori politica gdpr contact

colecţii

achiziţii recente

Alexandru Ioan Cuza şi România modernă / Oltea Răşcanu Gramaticu (coord.). Iași: PIM, 2020. 567 p.: il. în parte color. ISBN 978-606-13-5443-6

Apariția volumul Alexandru Ioan Cuza şi România modernă, coordonat de Oltea Rășcanu Gramaticu, este prilejuită de sărbătorirea bicentenarului nașterii domnitorului Alexandru Ioan Cuza, devenit simbol al Unirii. Lucrarea este o culegere de studii care îl prezintă pe domnitorului Alexandru Ioan Cuza, omul care „personifică și se identifică în mare măsură cu aspirațiile cele mai nobile ale unei generații de militanți absolut excepționale, care, pe durata a numai trei decenii, a pregătit și a săvârșit o revoluție, a realizat Unirea Principatelor și a obținut neatârnarea țării, asigurând astfel premisele desăvârșirii unității naționale” (p. 14).

Cele 22 de studii pe care le cuprinde oferă o bogată și documentată analiză privind alegerea lui ca domnitor al Principatelor, devenind simbolul Unirii Principatelor, ajungând să „o simbolizeze în ceea ce a avut ea pozitiv și exemplar” (Dumitru Vicu, Alexandru Ioan Cuza, simbolul Unirii Principatelor; Gheorghe Clivetti, „Dubla alegere” a lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor al Principatelor. Note istoriografice și recurs documentar; Ioan Scurtu, O analiză comparativă după șapte ani de domnie: Alexandru Ioan Cuza – Carol I; Lauranțiu Chiriac, Percepțiile consulilor străini din Principate despre Alexandru Ioan Cuza și Unire) și mai ales privind modernizarea societăţii româneşti, reformele întreprinse cu abilitate și îndrăzneală în cei câțiva ani de domnie aducând țării nu numai consolidarea internă, ci și un important prestigiu pe plan internațional: unificarea administrației, reorganizarea aparatului de stat, a învățământului, a armatei (Ion Giurcă, Alexandru Ioan Cuza creator al structurilor militare românești moderne; Alin Spânu, Participarea unor unități militare la evenimente publice în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza; Mircea Tănase, Alexandru Ioan Cuza a iubit armata română), sistemului electoral, secularizarea averilor mănăstirești (Laurențiu Chiriac, Alexandru Ioan Cuza și Biserica Ortodoxă Română; George Enache, Eseu despre rolul instituțional al Bisericii Ortodoxe Române în veacul al XIX-lea) și mai ales reforma agrară (Oltea Rășcanu Gramaticu, Politica agrară de la Cuza la Ferdinand).

Recunoașterea valorii domnitorului Alexandru Ioan Cuza s-a materializat de-a lungul timpului prin tipărirea a numeroase lucrări științifice, emiterea de medalii și insigne (Marian Bolum, Costel Giurcanu, Medalii dedicate memoriei domnitorului Alexandru Ioan Cuza; Aurica Ichim, Efigia lui Cuza în Muzeul Unirii din Iași), realizarea de monumente (Gheorghe Alupoaie, Alexandru Ioan Cuza evocat prin monumente; Elena Maftei, Memorial „Alexandru Ioan Cuza” la Ruginoasa; Oltea Rășcanu Gramaticu, Un imperativ bârlădean – Casa Cuza) și organizarea de sesiuni de comunicări, simpozioane, dezbateri, conferințe ș.a. (Oltea Rășcanu Gramaticu, Zilele „Alexandru Ioan Cuza la Bârlad: 1981 – 2020).

„Domnia lui Cuza a fost, fără îndoială, una dintre cele mai fructuoase și mai populare din întreaga noastră istorie. Situată într-un moment de hotar, când Principatele Dunărene reclamau imperios o nouă organizare, modernă, în contextul european al Convenției de la Paris, ea este marcată de înfăptuiri esențiale, care conferă caracter reprezentativ personalității ce o simbolizează. Domnia lui Cuza Vodă mai are o însemnătate, relevată mai mult de istoricul A.D. Xenopol: «ea a prilejuit o înălțare a întregului popor la nivelul unei mari idei». Nu era puțin lucru”. (Alexandru Zub, Cuza Vodă in memoriam, la două secole de la naștere, p. 13) (Recenzie de Angela Bilcea)