home hartă site termeni şi condiţii înscriere cititori politica gdpr contact

colecţii

achiziţii recente

Arhimandrit Paisie TEODORESCU. Reşedinţa Patriarhală. Istorie şi artă / cuv. înainte: Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. Bucureşti: Editura Basilica, 2018. 542 p.: fotogr. color. (Cota V 24.387)

Volumul sintetizează o istorie de peste 350 de ani a Reședinței Patriarhale de pe Dealul Patriarhiei, care a trecut prin numeroase refaceri și prefaceri de-a lungul timpului și care începe în anul 1656, când a fost construită ca stareție a mănăstirii întemeiată de domnitorul Constantin Șerban Basarab, continuă cu anul 1668, când a devenit reședință a mitropoliților țării, și se continuă în zilele noastre – când primește statutul de reședință patriarhală.

Prin textul și imaginile care îl însoțesc, albumul încearcă să prezinte contextul apariției, importanța istorică și rolul bisericesc, misionar și cultural al Reședinței Patriarhale. Astfel, lucrarea urmărește geneza și devenirea în timp atât a instituției Reședinței Patriarhale, cât și a monumentului de arhitectură, în strânsă legătură cu contextul căruia îi aparține. Sunt sublinitate diferitele aspecte privind istoria Bucureștiului și evoluția țesutului urbanistic al acestuia, ocuparea Dealului Mitropoliei și a împrejurimilor acestuia în secolele XVII-XVIII, ctitorirea Mănăstirii „Sfinților Împărați Constantin și Elena” și transformarea ei în catedrală mitropolitană și apoi patriarhală, evenimentele majore, politice, culturale sau bisericiești, care au avut loc pe Dealul Mitropoliei, toate acestea fiind ilustrate și argumentate cu date culese din cronici, inscripții și documente de arhivă.

În același timp, Reședința este un important monument de arhitectură care adăpostește un patrimoniu artistic bogat și în mare parte necunoscut. Din acest punct de vedere, sunt descrise etapele construirii și refacerii ei, de la casă a stareției la Reședință Mitropolitană și apoi Patriarhală, precum și prezentarea spațiului interior, a decorului pictat sau sculptat, a decorațiilor exterioare și structurii arhitecturale, a mobilierului ori a obiectelor decorative care îi împodobesc sălile.

„Alături de calitatea sa de monument de artă, Reședința Patriarhală s-a dovedit a fi martorul unor evenimente și momente importante din istoria noastră. Întreg complexul de pe Dealul Patriarhiei a luat parte la o serie de evenimente istorice majore, între care Unirea Principatelor Române (1859), dobândirea Autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române (1885) și ridicarea acesteia la rangul de Patriarhie (1925) sunt cele mai importante pentru istoria modernă a țării noastre și a Bisericii ei. (...) Îmbinare între tradiție și modernitate, cu mărturii de o deosebită valoare spirituală și artistică, aparținând diferitelor epoci istorice, Reședința Patriarhală și rolul ei în ansamblul vieții bisericești au putut fi surprinse doar contextualizând generos subiectul; în acest fel a putut fi înfățișat cât mai clar modul în care ea își îndeplinește, de la întemeire și până în zilele noastre, rostul de a fi reședință a întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române, păstrătoarea unui trecut și a unui patrimoniu valoros și casă ospitalieră pentru personalitățile bisericești și laice care îi trec pragul.” (p. 502-503)