home hartă site termeni şi condiţii înscriere cititori politica gdpr contact

evenimente culturale

O Regină care veghează – Elisabeta. O Regină care visează – Carmen Sylva
17 februarie – 30 septembrie 2016

Miercuri, 17 februarie 2016, ora 13.00, la Biblioteca Naţională a României (Dealul Spirii, mezanin) se va deschide expoziţia de fotografii O Regină care veghează – Elisabeta. O Regină care visează – Carmen Sylva, expoziţie care îşi propune să aducă un omagiu primei Regine a României, la împlinirea a 100 de ani de la moarte (1916-2016).

Din Cabinetul de fotografii – Colecţii Speciale, au fost selectate imagini mai puţin cunoscute publicului larg – portrete oficiale, portrete realizate în intimitatea spaţiilor private, dar şi instantanee din timpul unor evenimente publice. Expoziţia încearcă astfel să „smulgă” un portret subiectiv din tăcerea, mistificările şi inerţia acestui secol de istorie zbuciumată care ne desparte de momentul plecării sale dintre noi. În ajutorul imaginilor au fost aduse mici bijuterii din creaţia literară a scriitoarei Carmen Sylva, cugetări, scânteieri de înţelepciune din experienţa unei vieţi în care suferinţa a copleşit adesea momentele de fericire.

Curator: Adriana Dumitran – Cabinetul de fotografii, Colecţii Speciale.

La vernisaj va vorbi prof. univ. dr. Adrian-Silvan Ionescu, director al Institutului de Istoria Artei „George Oprescu”. Actriţa Denisa Mihăilescu va recita o selecţie de poezii de Carmen Sylva, din volumul Fluturi sărutându-se.

Expoziţia O Regină care veghează – Elisabeta. O Regină care visează – Carmen Sylva poate fi văzută la Biblioteca Naţională (Dealul Spirii, mezanin) în perioada 17 februarie – 30 septembrie 2016.

Intrarea este liberă.

Născută la 29 decembrie 1843 în Castelul Monrepos de lângă Neuwied, fiică a Principelui Hermann de Wied (1814-1864) şi a Mariei de Nassau-Weilburg (1825-1902), Principesa Elisabeta şi-a petrecut copilăria şi prima tinereţe în stilul de viaţă auster şi sever al familiei sale, perioadă marcată de moartea timpurie a tatălui şi a fratelui mai mic. Educaţia primită s-a axat pe însuşirea limbilor străine, pentru care viitoarea regină a dovedit un talent special, pe studiul literaturii, filosofiei şi artelor.

În 1869, prin căsătoria cu Principele Carol de Hohenzollern-Sigmaringen (1839-1914), Domnitorul României din 1866, Principesa Elisabeta de Wied îşi va lega pentru totdeauna destinul de România. Chiar de la sosirea în ţară, se va dedica activităţii caritabile, patronând numeroase societăţi de sprijinire a copiilor orfani şi a sărmanilor ori cele dedicate dezvoltării industriei textile şi casnice (printre cele mai cunoscute numărându-se Societatea Regina Elisabeta, Leagănul Sfânta Ecaterina, Maternitatea, precum şi proiectul său social dedicat nevăzătorilor – Vatra Luminoasă). În timpul Războiului de Independenţă, se va implica în organizarea asistenţei medicale pentru răniţi.

Tragedia nu a ocolit perechea princiară, unicul lor copil, Principesa Maria, stingându-se la vârsta de aproape 4 ani (1870-1874). Neconsolată în această pierdere, Principesa Elisabeta se va dedica şi mai mult ajutorării celor sărmani, dar şi creaţiei artistice, adoptând numele literar de Carmen Sylva. Şi-a încercat astfel talentul în poezie, pe care a trăit-o cu toată fiinţa, în poveşti, în povestiri, nuvele, romane, piese de teatru şi cugetări. A încurajat, la rându-i, veritabile talente artistice româneşti, cel mai cunoscut dintre acestea fiind George Enescu.

După moartea Regelui Carol I, în data de 27 septembrie 1914, se va retrage la Curtea de Argeş, spre a fi aproape de mormântul acestuia, dar şi din sentimentul că nu mai aparţinea acelor timpuri învolburate în care ideea unui posibil război împotriva patriei sale, Germania, era la fel de dureroasă precum fusese pentru bătrânul Rege.

Regina Elisabeta s-a stins din viaţă la Bucureşti, în Palatul Regal, în dimineaţa friguroasă a zilei de 18 februarie 1916, în urma unei pneumonii.

inapoi