În urmă cu 450 de ani, Giuseppe Arcimboldo termina de pictat unul dintre cele mai cunoscute „capete compuse” sau „capricii” – Bibliotecarul (1566), lucrare aflată în colecțiile Muzeului Skokloster din Suedia, care avea să codifice atributele (vizuale) ale acestei meserii. Cu mai bine de jumătate de secol înainte ca Gabriel Naudé să fixeze principiile de organizare a unei biblioteci, în Advis pour dresser une bibliothèque (1627), artistul livra, prin urmare, o rețea-inventar de cărți și instrumentar legat de biblioteci şi de lectură (semne de carte, cozi de hermină de şters praful, lupă etc.), într-un portret derutant, deopotrivă ironic şi apologetic, criptic, dar şi descriptiv. 

„De ce oare toate aceste cărţi nu au nicio urmă de titlu sau de autor? – se întreba Jeannine Guérin Dalle Mese în Le Bibliothécaire, le Cuisinier et le Jardinier, ou Arcimboldo l’ambiguu (Italies: Revue d’études italiennes, Université de Provence, n° 4/1, Humour, ironie, impertinence, 2000) –Bibliotecarul e cel care pune ordine în cărţi, care face să domnească ordinea. Or, […] [în acest tablou] nu numai că dezordinea domină, dar lucrările se află într-un dezechilibru neliniştitor. Cum pot fi ele consultate fără a dărâma edificiul? Un singur tom – [sugerând] părul şi pălăria – este deschis larg, fără respect pentru legătură. E adevărat că numeroasele semne de carte par să indice o consultare asiduă, dar, pentru spectator, ele rămân literă moartă. Şi pentru personaj, de asemenea. Şi dacă oare acesta nu e decât o oglindă care trimite la inutilitate, la vacuitatea unei culturi exclusiv livreşti şi exterioare, neasimilate, nedevenită carnea proprie a celui care-şi exhibă construcţia din cărţi?”. Potrivit pictorului şi istoricului de artă Lomazzo, contemporanul său, Arcimboldo n-a creat un portret al bibliotecarului „în sine”, ci al lui Wolfgang Lazius, savant şi colecţionar din anturajul intelectual al lui Maximilian al II-lea. Responsabil cu organizarea Cabinetului de artă al împăratului, Lazius a fost însărcinat cu achiziţionarea colecţiei de carte a umanistului Johan Albrecht Widmanstetter, însărcinare de care însă nu s-a achitat, din cauza aprigei rivalităţi cu acesta. Ironia portretului (lui Lazius) trebuie să fi fost astfel savuroasă pentru împărat şi apropiaţii săi, după cum observă aceeaşi Jeannine Guérin Dalle Mese. Dar portretul Bibliotecarului e complicat prin adăugarea referirilor, tot în cheie ironică, la Arcimboldo însuşi care, conform datelor furnizate de Centre National de Documentation Pédagogique de Montpellier, a îndeplinit şi funcția de bibliotecar. Cărţile in-folio, in-quarto şi in-octavo ce compun bustul Bibliotecarului formează împreună un A, trimiţând la numele lui Arcimboldo. Două decenii mai târziu, Arcimboldo va realiza, în continuarea acestei „autoanalize”, un Autoportret de hârtie (1587), păstrat în Cabinetul de Desene şi Stampe din Palazzo Rosso de Gênes, un autoportret din „feşe” de hârtie de diferite dimensiuni şi texturi. A-ul pe care-l compun cărţile din Bibliotecarul face referire, de asemenea, la ideea de început şi sfârşit, de multitudine, de „Babel al cărţilor”. 

Timp de câteva secole după moarte (1593), Arcimboldo a căzut în uitare, revenind în discuţie, în toată complexitatea tulburătoare a demersului său hermeneutic, la finele secolului XIX, când criticul de artă K. Kasati a publicat monografia Giuseppe Arcimboldo, artistul milanez (1885), dar mai ales la începutul secolului XX, graţie suprarealiştilor, şi în special lui Salvador Dali şi Max Ernst. Bibliotecarul lui Arcimboldo este un citat cultural frecvent întâlnit în ultimele decenii, în discursurile vizuale privind biblioteca şi slujbaşii săi. 

În anul 2002, în Colecţiile Speciale ale Bibliotecii Naţionale a României au intrat, prin donaţie, aproximativ 100 de lucrări din seria Arcimboldo (desen, pictură, sculptură) ale artistului Ion Alin Gheorghiu (1929-2001), între care şi câteva pe tema Bibliotecarului (bust şi desen).

Azi, 23 aprilie 2016, de Ziua Naţională a Bibliotecarilor, de Ziua Internaţională a Cărţii şi a Drepturilor de Autor, dar şi de Praznicul Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, Purtătorul de biruinţă (asupra balaurului răului/neştiinţei), Biblioteca Naţională a României urează tuturor colegilor de breaslă mulţi ani, cu mulţi cititori!