home hartă site termeni şi condiţii înscriere cititori politica gdpr contact

evenimente culturale

Despre necesitatea și amplitudinea „dialogurilor interioareˮ și „generalizate”: Filosoful Mihai Șora, la împlinirea a 100 de ani de viață
7 noiembrie 2016

Născut în 7 noiembrie 1916, la Timișoara, în familia preotului ortodox Melentie Șora, absolvent al Facultății de Filosofie – Universitatea din București, unde i-a avut profesori pe Nae lonescu, Mircea Vulcănescu și Mircea Eliade, filosoful și eseistul Mihai Şora împlinește astăzi 100 de ani de viață.

Cercetător, între anii 1946-1948, în cadrul prestigiosului Centre National de la Recherche Scientifique din Paris, Mihai Şora revine pentru scurt timp în țară, în 1948, loc din care, însă, – în urma intrării României sub zodia dictaturii proletare – nu mai poate pleca. A lucrat, între 1948-1951, ca referent în cadrul Ministerului Afacerilor Externe, fiind eliberat din funcție din cauza „originii nesănătoase”. Între 1951-1954, a fost redactor responsabil al Editurii pentru Limbi Străine, iar între 1954-1969 – redactor-șef al Editurii de Stat pentru Literatură și Artă, revitalizând binecunoscuta colecție „Biblioteca pentru toți” (BPT) și lansând alte importante serii tematice și de autor.

Este unul dintre membrii-fondatori ai Grupului pentru Dialog Social, înființat în 31 decembrie 1989, și primul Ministru al Învățământului din România postrevoluționară, demisionând însă, în primele luni ale anului 1990, în semn de protest față de poziția președintelui Ion Iliescu în legătură cu fenomenul Piața Universității.

„Întotdeauna sunt în dialog cu ceva sau cu cineva”, declară, în repetate rânduri, Mihai Șora. Volumele publicate de-a lungul timpului depun mărturie de locul pe care-l ocupă, în eseistica și filosofia sa, dialogul, confruntarea/moderarea discursului propriu în funcție de Celălalt, de la volumul de debut, intitulat Du dialogue intérieur, publicat în 1947 de Gallimard, continuând, în 1978, cu Sarea pămîntului (în care schimbul de idei se produce, în bună tradiție socratiană, între Mai Știutorul și Tânărul Prieten), A fi, a face, a avea, în 1985, eu&tu&el&ea sau dialogul generalizat, în 1990, Clipa și timpul, în 2005 etc.

Cu asumata-i generozitate, Mihai Șora s-a aflat în dialog, în repetate rânduri, și la Biblioteca Națională a României, cu ocazia unor evenimente desfășurate atât la sediul său central din București, cât și la Filiala OMNIA din Craiova.

Biblioteca Națională îi urează Domnului Mihai Șora ani cât mai mulți, cât mai sănătoși și cât mai dialogali!

inapoi