home hartă site termeni şi condiţii înscriere cititori politica gdpr contact

evenimente culturale

Ion Luca Caragiale: 165 de ani de la naștere. Expoziție
1 februarie 2017

În perioada 01 - 25 februarie 2017, la Biblioteca Naţională a României, în Sala de științe filologice „Mihai Eminescu” (corp C), va fi deschisă expoziţia „Ion Luca Caragiale: 165 de ani de la naștere”. Expoziția prezintă cărți din colecțiile curente – reflectând atât opera sa literară (teatru, momente și schițe, nuvele și povestiri, proză fantastică), cât și scrierile sale memorialistice, corespondența etc. – publicate de diverse edituri din România după 1993, precum și reproduceri după documente din colecțiile speciale (portrete, fotografii de grup etc.).

Evenimentul face parte din seria „Personalități la ceas aniversar”, care își propune promovarea marilor personalități ale culturii române și a operelor lor aflate în colecțiile Bibliotecii Naționale a României.

Program de vizitare:

Luni, Miercuri, Vineri: 10.00 - 18.00; Marți, Joi: 12.00 - 20.00.

Născut în februarie 1852 în satul Haimanale, astăzi I.L. Caragiale, jud. Prahova, Ion Luca Caragiale este considerat nu numai cel mai mare dramaturg român, ci o adevărată „emblemă naţională”, un clasic mereu provocator, de redescoperit de fiecare generație. În epocă, Ion Luca Caragiale a fost adulat, contestat şi discreditat deopotrivă.

„Cinicul“ Caragiale, „lucidul“ Caragiale, satiricul, omul fără nici un Dumnezeu, „arhicanalia“, „ultimul ocupant fanariot“ al României, geniul, Maestrul, măscăriciul, „mimul genial“, monstrul acuzat de leznaţiune, marele patriot şi nepatriotul (grec) Caragiale!... (Dan C. Mihăilescu).

A fost gazetar, sufleur, revizor şcolar, copist, profesor, corector, registrator, director general al Teatrului Național, membru post-mortem al Academiei Române.

Ion Luca Caragiale a murit la Berlin, în iunie 1912.

''Caragiale trebuie considerat nu numai un geniu clasic și realist, care a creat în literatura noastră limbajul dramaturgic, așa după cum Eminescu a creat primul nostru mare limbaj liric, dar și un genial dialectician, capabil să exprime cu egală strălucire în toate momentele carierei sale, în teatru și în proză, în schițele telegrafice din varianta momentelor sau în povestirile de mai mari dimensiuni din Schițe nouă, în fine, în publicistica de partid sau în literatura epistolară. În același timp, prin refuzul de a se inhiba în fața tabuurilor estetice și sociale din epoca în care a trăit, Caragiale s-a dovedit a fi scriitorul clasic care a avansat cel mai mult în direcția înțelegerii mecanismelor de existență ale unui text literar, dar și în direcția descifrării resorturilor profunde ale specificului nostru național.'' (Florin Manolescu)

„Convingerea ce o am despre Caragiale este că are una dintre cele mai vioaie inteligenţe ce le poate produce natura, eclectic, bună memorie, momente în care această extraordinară vibratilitate celulară a materiei cenuşii din creieri îl scoate mai presus de el însuşi şi-l face capabil de scrieri literare de mare valoare.”(Titu Maiorescu).

inapoi