home hartă site termeni şi condiţii înscriere cititori politica gdpr contact

evenimente culturale

„Margareta Miller-Verghi – o viaţă în imagini”. Expoziţie de documente şi fotografii din Colecţiile Speciale ale Bibliotecii Naţionale a României
8 martie - 5 mai 2017

În perioada 8 martie – 5 mai 2017, vă invităm să vizitați, la Biblioteca Națională a României, în spațiul expozițional Puţul cu apă rece (Mezanin, Aripa Mircea Vodă), expoziția de documente şi fotografii din Colecţiile Speciale ale Bibliotecii Naţionale a României, „Margareta Miller-Verghi – o viaţă în imagini”.

Vernisajul va avea loc în ziua de 8 martie 2017, începând cu ora 14,30.

Curatorul expoziției: Elena Cojuhari - bibliotecar, Cabinetul Arhiva Istorică (Colecții Speciale).

Vor susține alocuțiuni: Conf. dr. Elena Ionescu (Universitatea Bucureşti, Facultatea de Litere), Prof. dr. cercetător principal, gr. I, Ionel Oprişan (Institutul de Istorie şi Teorie Literară „George Călinescu” al Academiei Române), Drd. Mihaela Bacali (Universitatea Bucureşti, Facultatea de Limbi Străine).

Expoziţia omagiază personalitatea Margaretei Miller-Verghi – scriitoare, autoare de manuale și cărți de educație, publicistă, literată, feministă, animatoare a unor cercuri artistice – prin prezentarea unei serii de documente, multe inedite (fotografii și documente de arhivă), deţinute de Cabinetul Arhiva Istorică şi Cabinetul de Fotografii din cadrul Colecţiilor Speciale ale Bibliotecii Naţionale a României.

Margareta Miller-Verghi (1 ianuarie 1864 – 31 decembrie 1953) a fost o personalitate marcantă a culturii şi societăţii româneşti ante- şi interbelice.

Considerată de contemporani o a doua Iulia Haşdeu, Margareta Miller-Verghi şi-a luat licenţa în filozofie la Universitatea din Geneva, în anul 1895.

A scris numeroase articole, nuvele și piese de teatru, în limbile română şi franceză, publicând sub pseudonimele Ariel, Mama Lola, Dionis, Marg. MV., Marmill, Ilie Cambrea, Ion Pravila.

Colaborează la publicaţii ca Semănătorul, L’Indépendance roumaine, La Patrie, Le Moment, Timpul, La Roumanie, Viaţa românească, Dreptatea, Almanahul teatrului românesc, Rampa, Revista scriitoarelor şi scriitorilor români (pe care a condus-o un timp), Teatrul Naţional.

Considerată una dintre primele scriitoare moderne din România, Mărgărita Miller-Verghy a abordat o paletă literară diversificată: romane (Cealaltă lumină, 1944, - pentru care a luat Premiul Academiei Române – Une Âme s’ouvre à la vie (Blandine), publicat postum de Emilia Şt. Milicescu, 1980), romane poliţiste (Prinţesa în crinolină, 1946), nuvele (Umbre pe ecran, 1935), piese de teatru (Prinţul cu două chipuri, 1937, Garden-Party, 1938, După bal, 1939, Afin şi Dafin, 1941, Străinul, 1947, Gura lumii, 1949 ş.a., unele dintre ele difuzate la radio), studii monografice (Anna Roth-Cobilovici. 40 ani de activitate artistică), medalioane dramatizate (Frédéric Chopin, Piotr Ilici Ceaikovski, 1953), albume de artă populară (Izvoade strămoşeşti, 1911), antologii (Evoluţia scrisului feminin în România, în colaborare cu Ecaterina Săndulescu, 1935).

S-a remarcat ca traducător în şi din limbile engleză, franceză, română. A realizat prima traducere în limba franceză a versurilor lui Mihai Eminescu, „Quelques poésies”, publicată într-un volum în anul 1910 la Geneva, cu o prefaţă de Titu Maiorescu, republicată ulterior în trei ediţii în ţară. În anul 1911 vede lumina tiparului o nouă traducere remarcabilă, „Regele Lear” de William Shakespeare. De asemenea, a tradus din operele lui Rabindranath Tagore, John Galsworthy, Elizabeth Barrett Browning, Regina Maria a României.

Este deţinătoare a unui brevet de invenţie pentru războiul de ţesut „Statu-Palmă”, membră a Societăţii Scriitorilor Români, începând cu anul 1922, membră a Consiliului Național al Femeilod din România (1921).

Margareta Miller-Verghi a fost apreciată de Academia Române, în anul 1911, pentru „ Motifs anciens de décorations roumaines” (Izvoade strămoșești), considerată până în prezent cea mai bună lucrare în domeniu. În anul 2007, editura Vestala a reeditat pentru prima dată această lucrare, cu o prefață de prof. dr. Ionel Oprișan.

În calitate de director al Şcolii Normale de Fete Azilul „Elena Doamna” – școală care a organizat pentru prima dată în România examenul de bacalaureat pentru fete –, Margareta Miller Verghi a scris literatură artistică şi pedagogică pentru copii şi tineret (Manual pentru învăţarea limbii franceze (1900) şi câteva lucrări pentru tinerii şcolari, printre care Copiii lui Răzvan (1912), pentru care obţine Marele Premiu „Alina Ştirbey”, Sanda, Anca şi Mihai (1920) ş.a.), iar în ampla sa activitate profesională, culturală şi socială a fost implicată în numeroase opere de caritate.

În anul 1925 suferă un teribil accident de maşină, la Paris, în urma căruia îşi pierde aproape în totalitate vederea. Cu toate acestea, nu își întrerupe activitatea, continuând să lucreze până la sfârșitul vieții.

inapoi