Franz Liszt în Colecţiile Speciale ale Bibliotecii Naţionale a României (17 octombrie – 31 decembrie 2011)
17 octombrie 2011

În perioada 17 octombrie – 31 decembrie 2011, la sediul Colecţiilor Speciale ale Bibliotecii Naţionale a României din strada Biserica Amzei, nr. 5-7, este deschisă expoziţia Franz Liszt (1811-1886) – 200 de ani de la naşterea marelui pianist şi compozitor.
În expoziţie vor putea fi văzute trei scrisori originale ale compozitorului, aflate în Cabinetul de Manuscrise al BNR (două în germană şi una în franceză; destinatari neidentificaţi), precum şi două fotografii-portret, din Cabinetul de Fotografii al BNR.
Creaţia lui Liszt este descrisă prin lucrări reprezentative precum: Ani de pelerinaj, Concertele nr. 1 şi 2 pentru pian şi orchestră, Sonata în B minor pentru pian, simfoniile Dante şi Faust, poemele simfonice Tasso, Preludii, Orfeu, Hamlet, lieduri, Rapsodia Română, Rapsodia Maghiară, lucrări vocal-simfonice sacre, cum ar fi Requiem, Via Crucis, Psalmii, toate acestea atât în variantă audio, cât şi tipărită (partituri), excepţie făcând Lucrările pentru orgă şi Nuages gris, aflate doar în variantă tipărită în colecţiile BNR.
O piesă bibliofilă valoroasă, din seria partiturilor, este Sonate in H moll fur pianoforte zu zwei Handen (Sonata în Si minor), lucrare editată la Leipzig, de către Breitkopf & Hartel. Pe copertă, apare dedicaţia manuscrisă: „An Robert Schumann / Sonate fur den Pianoforte von / F. Liszt”.



Franz Liszt s-a născut în 1811 în localitatea Raiding din Imperiul Austro-Ungar. La vârsta de 19 ani, la Viena fiind, devine elevul lui Czerny, la clasa de pian şi al lui Salieri – armonie şi compoziţie.
Din 1823, se stabileşte la Paris, unde rămâne până în anul 1842, când primeşte postul de dirijor al orchestrei Curţii din Weimar (post ocupat până la sfârşitul vieţii). Stabilit la Weimar, desfăşoară o activitate prodigioasă ca pianist, compozitor, pedagog şi publicist. Casa din Weimar va deveni Conservator european.
Alături de Wagner, Franz Liszt militează pentru ,,Noua şcoală muzicală germană”, fiind ales, în anul 1859, preşedinte al Asociaţiei Muzicale Germane.
Este recunoscut ca ,,părintele” poemului simfonic, compunând 12 lucrări de acest tip. Gen al muzicii instrumentale romantice, poemul simfonic este o îngemănare între poezie şi muzică, poem literar şi discurs simfonic.
Dintre cele mai cunoscute poeme simfonice, amintim: Preludiile, Orfeu, Tasso, Prometeu, Mazeppa. Reprezentative pentru arta sa componistică sunt şi cele trei caiete cu piese pentru pian intitulate Ani de pelerinaj, simfoniile programatice Dante şi Faust, sonata şi studiile pentru pian etc.

Totodată, Franz Liszt este şi unul dintre cei mai renumiţi pianişti ai tuturor timpurilor, tehnica sa instrumentală ajungând la cel mai înalt grad de virtuozitate. Mărturie stă Concertul pentru pian nr. 1 în Mi bemol major, în care Liszt, pe lângă latura de virtuozitate, aduce inovaţii privind conceptul armonic, forma însăşi a concertului suportând modificări. Astfel, concertul se execută fără pauze între cele patru părţi, unitatea realizându-se prin conţinutul muzical.

A murit în 1886, fiind înmormântat la Bayreuth, unde se afla în vizită la fiica sa Cosima, căsătorită cu Richard Wagner.


inapoi