Agenda primei zile se va încheia cu vernisajul expoziției Metehne a pictorului Sorin Iosub. Curator: Maria Pasc – Proiectul Contemporanii. Asociația Făuritori. În cadrul vernisajului, care va avea loc de la ora 19.00, va fi lansat și volumul Exil de voie semnat Theodor Răpan, cu ilustrații de Sorin Iosub. Expoziția Metehne este deschisă la Biblioteca Națională a României în perioada 07 decembrie 2017 – 04 ianuarie 2018 (Buzunarul DOI – parter).

Literatura dedicată Marelui Război (beletristică, memorialistică) a marcat conştiinţa contemporanilor, dar și pe cea a generaţiilor care au urmat, accentul fiind pus pe vitejia şi pe spiritul de sacrificiu al Armatei Române, pe exemplaritatea Regelui Ferdinand I, Întregitorul, şi a Reginei Maria, „Mama răniţilor”, pe legitimitatea implicării în Războiul de Reîntregire, în Războiul Naţiunilor. 

Câţiva dintre scriitorii români importanţi ai începutului de secol XX s-au înrolat, luptând pe front în anii 1916-1918: Octavian Goga, George Topîrceanu, Camil Petrescu, Dumitru S. Panaitescu (Perpessicius), Ion Grămadă, cel din urmă – supranumit de Nicolae Iorga „Eroul Bucovinei” – căzând în luptă în data de 27 august 1917. George Topârceanu, unul dintre combatanţii care au luat parte la înfrângerea dezastruoasă a armatei române la Turtucaia, va publica în 1918, la întoarcerea din prizonierat, Amintiri din luptele de la Turtucaia, reluate în 1920 sub titlul În gheara lor... Amintiri din Bulgaria și schițe ușoare şi în 1936, sub titlul Pirin-Planina, epizoduri tragice și comice din captivitate. Un alt scriitor supravieţuitor al dezastrului de la Turtucaia, condamnat la moarte de austro-ungari pentru înaltă trădare, din cauza activismului pro-naţional, este Octavian Goga. Drama războiului apare în câteva dintre poeziile publicate de acesta în 1916, în Cântece fără țară, dar mai ales în cele din ciclul Război. Soldat pe fronturile din Transilvania şi Moldova, luat apoi prizonier în lagărele din Ungaria şi Boemia, Camil Petrescu publică în 1923 Versuri. Ideea. Ciclul morţii (debutul său editorial, de altfel), şapte ani mai târziu scriitorul revenind cu una dintre capodoperele literaturii române, romanul Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război (1930). Soldat pe frontul dobrogean, Dumitru S. Panaitescu (Perpessicius) va publica în 1926 ciclul de poezii Inscripţii pe un scut şi-o targă, inspirate de experienţele frontului. Între capodoperele genului, dar şi ale literaturii române, în general, se află Pădurea spânzuraţilor (1922), roman al cărui protagonist, Apostol Bologa, îl are ca model pe fratele lui Liviu Rebreanu, Emil Rebreanu, ofițer în armata austro-ungară, acuzat de dezertare și spionaj şi condamnat la moarte prin spânzurare, la Ghimeş-Palanca, în data de 14 mai 1917. Pădurea spânzuraţilor a cunoscut numeroase reeditări din perioada interbelică şi până în prezent. Tema războiului apare încă din anul 1921 în nuvelistica lui Rebreanu – Iţic Ştrul, dezertor, Catastrofa, Hora Morţii. Soră de caritate în cadrul Crucii Roşii, Hortensia Papadat-Bengescu va evoca anii Primului Război Mondial în romanul Balaurul (1923), „balaurul” fiind trenul care transporta, în Gara Focşani, răniţii şi morţii aduşi de pe linia frontului. Inapt din punct de vedere medical pentru a se înrola, Cezar Petrescu nu a participat la lupte; cu toate acestea, romanul său Întunecare (1927-1928) a fost perceput de contemporani ca un adevărat „document istoric”, autorul reuşind să redea cu realism tragediile războiului. Un valoros jurnal de front, scris cu talent literar, este romanul avocatului Ioan Missir, Fata Moartă (1937). Secvenţe şi notaţii despre Primul Război Mondial apar şi în romanul Cronică de familie (1957) al lui Petru Dumitriu. O lectură a ceea ce au însemnat anii Marelui Război găsim şi în romanul Gabrielei Adameşteanu – Dimineaţă pierdută (1983).

O serie de gazetari şi scriitori au livrat, în perioada interbelică, dar mai ales în anii comunismului, o literatură eroică, encomiastică, dedicată unor figuri precum Ecaterina Teodoroiu (vezi piesele scrise de colonelul Nicolae Tăutu: Cătălina – adevărata viaţă a eroinei Ecaterina Teodoroiu, 1959, Eroina de pe Jii, 1977, Fata cu arma şi Fata din inima ţării, 1966 etc.).  

Din categoria literatură autoreferenţială (memorii, jurnale, însemnări) editată după 1990, semnalăm: Pia Alimăneştianu – Însemnări din timpul ocupaţiei germane (Corint Books, 2017), Dimitrie St. Ardeleanu. Mobilizarea 1916-1917: frânturi de amintiri [din Primul Război Mondial] (Casa Editorială Demiurg, 2007); Henri Mathias Berthelot – Jurnal şi corespondenţă 1916-1919 (Presa Universitară Clujeană, 2000); Yvonne Blondel – Jurnal de război: 1916-1917: Frontul de sud al României (Institutul Cultural Român, 2005); Ion Bulbeş – Jurnal de front: 1916-1918 (Dealul Melcilor, 2010), C.M. Ciocazan – Amintiri din războiul întregirii neamului ale unui ofiţer din Regimentul 5 Roşiori (Aius, 2007); Neculai Costăchescu – Jurnal de front: (1916-1917). Inedit (Stef, 2009); Marcel Fontaine – Journal de guerre: mission en Roumanie: november 1916 – avril 1918 = Jurnal de război: misiune în România: noiembrie 1916 – aprilie 1918 (Editura Academiei Române, 2009); Regina Maria – Jurnal de război (Humanitas, 2014-2015); Carl Gustaf Emil Mannerheim – Jurnal de pe frontul românesc (1916-1917) (Cetatea de Scaun, 2010); Paul Munteanu – Ceasornicul cu ochi de păianjen: jurnal de război ’918 (Timpul, 2013); I. Gr. Oprişan – Pe căile robiei: însemnările unui prizonier român (1916-1918) (Argonaut, 2003); Petre Otu – Radiografia unei trădări (Editura Militară, 2011); Radu R. Rosetti – Mărturisiri: (1914-1919) (Modelism, 1997); Vasile Scârneci – Viaţa şi moartea în linia întâi: jurnal şi însemnări de război: 1916-1920, 1941-1943 (Editura Militară, 2012); Nicolae Stănescu – Jurnal de front din Primul Război Mondial: Campania 1916/1917 – Regimentul 30 Muscel (Ars Docendi, 2016); Nadeja Ştirbey – Jurnal de prinţesă: 1916-1919 (Istoria artei, 2014).