Profesor de Teologie sistematică, fost decan al Facultăţii de Teologie – Universitatea Oxford și fost director al Regent's Park College, Paul Fiddes, unul din cei mai influenţi teologi britanici contemporani, va susţine marți, 5 iunie 2018, de la ora 18:00, conferinţa Love in Religion: A Christian Perspective on an Inter-Faith Experience (Iubirea în religie: o perspectivă creştină asupra unei experienţe inter-religioase), introdusă de prof. dr. Otniel Bunaciu.
Evenimentul va avea loc la Biblioteca Națională a României, în spaţiul Scriptorium – parter. Intrarea este liberă.
Inițiat de profesorii Daniel Barbu şi Otniel Bunaciu, în colaborare cu Biblioteca Națională a României, Proiectul Emmaus: cunoaşterea ca interpretare, călătorie, mărturie propune o serie de dezbateri şi conferinţe care se adresează universitarilor, cercetătorilor, specialiştilor, dar și tuturor celor interesați de subiect. Proiectul adună, într-un spirit interconfesional, intelectuali creştini de cele mai diverse orientări, care îşi propun să desluşească împreună, în lumina metanaraţiunii biblice, semnificaţia fenomenelor culturale şi intelectuale, a proceselor sociale şi politice din societatea românească de astăzi.
Prima dezbatere, intitulată La drept vorbind, ce înseamnă să spui adevărul şi cum îl poţi rosti?, a avut loc în 20 februarie 2018, sub forma unui dialog între profesorii Mircea Dumitru şi Daniel Barbu. A urmat, pe 20 martie 2018, dezbaterea Human Dignity, Democracy and Christian Ethics, animată de dr. Meego Remmel (Estonia) şi prof. dr. Otniel Bunaciu. Pe 24 aprilie 2018, dr. Bogdan Duca şi dr. Alexandru Racu au dialogat pe tema Biserica în societate: între funcţia profetică şi politicile de acomodare. Profesorul Brad Gregory de la University of Notre Dame din SUA, director al Notre Dame Institute for Advanced Study, a susţinut în 21 mai 2018 conferinţa The Reformation Era and Secularization.
Proiectul Emmaus: cunoaşterea ca interpretare, călătorie, mărturie pornește de la o constatare fundamentală: niciun alt factor fie el de ordin intelectual, religios, social, economic ori politic nu a avut un rol la fel de determinat în modelarea civilizaţiei europene și occidentale ca răspândirea, traducerea, interpretarea ori contestarea Bibliei. Societăţile europene au fost şi rămân, în bună măsură, chiar şi atunci când nu mai sunt dispuse să recunoască acest fapt, societăţi ale Cărţii, ţesute şi transformate, ţinute împreună sau fragmentate de o metanaraţiune, cea a Cuvântului care se comunică istoric prin intermediul Vechiului şi Noului Testament, prin modurile în care ele au fost citite, comentate, încorporate în practici, instituţii, atitudini, rituri, texte.
Maniera în care interpretarea Cărţii devine un mod de producere a istoriei este surprinsă în Evanghelia după Luca, 24:13-35: mergând spre Emmaus, la trei zile după punerea Sa în mormânt, doi discipoli ai lui Iisus încearcă să găsească o semnificaţie evenimentului surprinzător la care fuseseră martori: moartea pe cruce a celui pe care-L consideraseră profetul şi eliberatorul naţiunii lor. Christos însuşi li se alătură pe drum şi, fără a se lăsa imediat recunoscut, le explică, prin recursul la texte, cum răstignirea e consecinţa revoluţionară, inevitabilă şi eliberatoare a întregii tradiţii narative transmise de Biblie. Episodul poate fi definitoriu şi pentru cei care se consideră discipoli ai Cuvântului în zilele noastre sau care sunt doar interesaţi de istoria sa textuală. Și ei se află pe drum. Se străduiesc la rândul lor să dea sens istoriei raportându-se la un text prin care îşi definesc condiţia umană. La fel ca drumeții spre Emmaus de odinioară, aceștia se găsesc prinşi în logica nerecunoaşterii – dezvăluirii, a ignoranţei – revelaţiei. Ca şi ei, trăiesc sub imperativul interpretării.