home hartă site termeni şi condiţii înscriere cititori politica gdpr contact

evenimente culturale

...Manoscriti qui in theca Batthyanyana...
20 decembrie 2011

283 de manuscrise occidentale preţioase din colecţiile Bibliotecii Batthyaneum sunt expuse în Colecţia Lunii, în portalul manuscriselor europene Manuscriptorium

Biblioteca Batthyaneum, filială a Bibliotecii Naţionale a României, se află în oraşul Alba Iulia (Gyulafehérvàr/Alba Carolina Carlsburg/ Weissenburg), oraş fortificat, capitală în Evul mediu, dar mai ales unică reşedinţă a episcopilor catolici de Transilvania. Este amplasată într-o fostă biserică a ordinului trinitarian şi este completată în prezent cu alte colecţii arhivistice şi muzeale.

Biblioteca a fost fondată la sfârşitul secolului al XVIII-lea de către contele Ignatius de Batthyan. Episcop al Transilvaniei între anii 1780-1798, el însuşi savant, istoric şi astronom, perfect adaptat spiritului secolului, a încercat prin demersul său să unească ştiinţa cu credinţa.

Cel mai important fond cumpărat de Batthyàny a fost cel al arhiepiscopului vienez Christophoro Migazzi, de peste 8000 de volume, între care se aflau manuscrise medievale pe pergament, multe anluminate, de o rară valoare istorică şi estetică. Este tocmai acest fond cel care dă renumele internaţional al Bibliotecii Batthyaneum, printre cele peste 18200 de lucrări care i-au aparţinut, multe sunt exemplare inedite sau extrem de rare.

Colecţia de manuscrise însumează un fond de 1775 unităţi bibliografice şi deşi nu pare numeroasă, ilustrează amplu cultura europeană şi transilvăneană în evoluţie. Din cele aproximativ 648 de lucrări prezentate în 765 de volume, aproape jumătate datează dinainte de 1526 . De-a lungul timpului mai mulţi istorici au cercetat această colecţie, valorificând o serie de informaţii referitoare la istoria secolelor XVI-XVII şi chiar mai înainte de acestea. O parte din manuscrisele de la Alba Iulia au participat la expoziţiile de carte de la Budapesta din 1892 şi 1896, prilej cu care au fost incluse în cataloagele acestor expoziţii, sau chiar la expoziţiile universale, începând cu cea de la Paris, în 1900. Printre cei care au studiat sau au întocmit cataloage ale colecţiei se pot cita Cseresnyés Andràs, Veszely Károly, Beke Antal, Varju Elemér şi mai ales Szentivàny Robert, catalogul acestuia ramânând încă un instrument de referinţă, cu toate contribuţiile ulterioare.(Sopko Julius, Mârza-Szelecka Eva).

Colecţia de la Batthyaneum prezintă aspecte inedite clasice, care privesc dispunerea textului pe coloane, numărul de rânduri, sau faptul că sunt realizate de mai mulţi copişti. Dar ceea ce atrage atenţia în mod deosebit sunt glosele interliniare şi marginale, însemnările manuscrise care pot indica posesorul, ex-libris urile, în multe cazuri, sub formă de blazon. Forma şi modul de realizare a cărţii a ajutat cercetătorii la identificarea prin analogie a scriptoriumurilor, uneori chiar prin identificarea textelor pe pergament, interfoliate, cuprinzând pagini din alte manuscrise cu conţinut muzical sau literar, ca în cazul Ms. III70, Hadamar de laber, Jagd, s.XIV, care avea lipite file din Cântecul Nibelungilor. Sau prin studierea calendarelor incluse deliberat în unele psaltiri care, în multe cazuri, au fost completate cu sfinţi autohtoni, din Franţa, Boemia sau din Regatul Maghiar, ajutând la reconstituirea circulaţiei cărţii manuscrise.

Un aspect care merită încă să fie analizat este acela al ornamentării manuscriselor de la Batthyaneum cu teme fundamentale din Biblie şi din Noul Testament. Preponderente sunt temele din viaţa lui Iisus, cu precădere Răstignirea, Fecioara Maria, sfinţii, aici putându-se cita portretele în plină pagină a evangheliştilor Matei si Marcu din Evangheliarul de la Lorsch. Câteva sute de manuscrise sunt decorate cu motive geometrice sau vegetale dispuse în friză, pe una sau două coloane, în bandă sau în ghirlande, într-un rafinament cromatic desăvârşit, şi aproape de fiecare dată, în tehnica miniaturii, a picturii în tempera şi rar cu cerneluri colorate, în peniţă. Estetica paginilor este susţinută de rubricatură şi de iniţialele de forme şi dimensiuni variabile, historiate cu figuri umane sau animale fantastice, ornamentate cu motive geometrice, vegetale şi zoomorfe, executate de fiecare dată în maniere diferite: pe fond de aur sau de culoare, în monocromie sau policromie, conturate sau simple, în culori şi mărimi diferite, dar într-o alternanţă studiată. Acestea susţin atât lectura, cât şi aspectul estetic al paginii completate cu baghete decorative. Legăturile, de cele mai multe ori din lemn învelit cu piele, uneori ornamentate în presă la cald sau la rece şi comportând garnituri metalice cu scop protector şi decorativ, sau mai simple, în pergament şi curele din piele, sunt în puţine cazuri autentice.

Valoarea manuscriselor de la Batthyaneum este dată însă şi de vechimea lor, cel mai vechi manuscris conservat aici fiind unul carolingian de secol IX, «Evangelium secundum S. Matheum et S. Lucam/Das Lorscher Evangeliar, I Theil/Codex Aureus, Aachen, Schola Palatina, 810, a Dagulfo est illuminatus» (R II 1), urmat de «Evangelium S. Lucae, textus scripturae artisque elucet-exaratus est in Germania meridionali, s. IX-X» (R. I 161), inedit şi pentru dimensiunea sa extrem de redusă.

Pasionaţii de manuscrise vor găsi în colecţia de la Alba Iulia toate domeniile religiei, în formele uzuale ale lecţionalelor, ale psaltirilor cu calendar, ale cărţii orelor sau ale diverselor omelii şi breviare, alături de ampla colecţie de Biblii. Literatura clasică latină şi greacă este completată de manuscrise de mare valoare pentru evoluţia limbilor vernaculare (germana, ceha, maghiara, italiana , franceza, chiar spaniola), dar şi de lucrări de drept, şi nu în ultimul rând, de lucrări reprezentând diverse ştiinţe.

Ergo, ad lectorem, «Inter folia fructus» (Robertus Szentivanyi)