home hartă site termeni şi condiţii înscriere cititori politica gdpr contact

evenimente culturale

Artistul prin excelenţă, excelenţa unui artist. Personalitatea muzicianului Alfred Alessandrescu, oglindită în Colecţiile Speciale ale Bibliotecii Naţionale a României

Începând de joi, 3 septembrie 2020, iubitorii de muzică clasică au ocazia de a vizita expoziţia „Artistul prin excelenţă, excelenţa unui artist. Personalitatea muzicianului Alfred Alessandrescu, oglindită în Colecţiile Speciale ale Bibliotecii Naţionale a României”, găzduită în spaţiul de la parterul instituţiei (intrarea dinspre bulevardul Mircea Vodă). Expoziția va fi deschisă până la data de 11 decembrie 2020.

Alfred Alessandrescu (1893-1959) a fost dirijor la Filarmonica şi la Opera Română din Bucureşti. A compus muzică simfonică („Acteon”, „Amurg de toamnă”, „Didon”), muzică de cameră (piese pentru pian, pentru vioară) şi muzică vocală (lieduri pentru voce şi pian). A activat şi ca pianist, oferind recitaluri cu solişti mari din acea vreme. Mai mult decât atât, a tradus numeroase librete de operă în limba română („Parsifal” şi „Aurul Rinului” de Wagner, „Don Giovanni” de Mozart) şi a susţinut conferinţe şi emisiuni radiofonice, pe lângă o intensă activitate publicistică (cronicar muzical la publicaţii precum „Il Pianoforte” din Torino, „Musical Courier” din New York, „Musica” din Paris, „L’Independance Roumaine”, ziar bucureştean de limbă franceză), ce a venit ca o completare a copleşitoarei cariere muzicale propriu-zise, întinsă pe o perioadă de aproape jumătate de secol. A contribuit la educarea unor noi generații de muzicieni, în calitate de profesor la Conservatorul din Bucureşti.

Ideea expoziţiei a fost inspirată de „Jurnalul” lui Alfred Alessandrescu, aflat în colecţia Cabinetului de Manuscrise de la Biblioteca Naţională a României. Este uimitor cum, fără a fi notate aproape deloc impresii personale, viaţa muzicianului apare tumultuoasă prin activitatea de fiecare zi, relevându-l ca un om care trăia arta, respira arta, era artistul prin excelenţă. Am hotărât să ridicăm cortina și să dezvăluim publicului personalitatea sa, demers la care s-au alăturat încă trei cabinete ale Serviciului Colecții Speciale al Bibliotecii Naţionale a României. Astfel, la expoziţia de faţă, au participat cu documente Cabinetul de Periodice româneşti vechi, Cabinetul Foto, Cabinetul de Stampe şi Cabinetul de Manuscrise, toate din cadrul Serviciului Colecții Speciale.

Cabinetul de Periodice româneşti vechi este prezent cu trei caricaturi executate de desenatori din epocă, publicate în ziarul „Rampa”, şi cu un articol extrem de interesant, din paginile aceleiaşi publicaţii, intitulat „De vorbă cu d-l Alfred Alessandrescu”, unde i se pun întrebări despre părerea sa referitoare la compozitorii modernişti, refacerea conservatoarelor şi stimularea compozitorilor. Din Cabinetul Foto, pot fi văzute trei fotografii cu Alfred Alessandrescu la diferite vârste, una dintre fotografii având şi un text cu autograf al dirijorului, o dedicaţie către colonelul G. Bacaloglu. Cabinetul de Stampe participă la expoziţie cu două desene reprezentându-l pe Alfred Alessandrescu, anume un portret de Hacik Damadian (1919-1985) şi un desen de Lucia Cosmescu (1916-1969), care îl surprinde pe muzician dirijând.

Cele mai multe tablouri, nucleul de la care a pornit de fapt expoziţia, reproduc pagini din jurnalul lui Alfred Alessandrescu, partituri manuscrise („Amurg de toamnă”, „Didon”, „Piesă pentru cvartet de coarde”), precum şi scrisori adresate lui de către compozitorul Marcel Mihalovici (1898-1985), dirijorul Ionel Perlea (1900-1970) şi dirijorul George Georgescu (1887-1964). Menţionăm faptul că textele manuscrise sunt oferite şi în forma tehnoredactată, pentru uşurinţa lecturii.

Documentele din expoziţia de faţă reconstituie personalitatea lui Alfred Alessandrescu, ca profesionist al artei muzicale, dar şi ca trăitor al vremurilor sale, şi ceea ce se poate observa este imposibilitatea de a le separa complet.

Deși ar putea părea un amalgam de date seci, care prin acumulare descriu o viaţa dedicată artei, din corespondență aflăm şi amănunte savuroase din lumea muzicienilor. Totuși, indiscreţia noastră, a celor de azi, este răscumpărată prin respectul pe care îl naşte în noi expunerea documentelor de Colecţii Speciale.