home hartă site termeni şi condiţii înscriere cititori politica gdpr contact

evenimente culturale

ARS SCRIBENDI ARTIFICIALITER : Capodopere din perioada de leagăn a tiparului

Cu prilejul celei de-a XXIII-a ediții a Zilelor Bibliotecii Naționale a României, organizate anul acesta exclusiv în mediul online, într-o perioadă atipică, tulburătoare pentru mulți dintre noi, dar, ca orice vreme de grea cumpănă, favorabilă reflecției, regăsirii frumosului și a armoniei, vă propunem o nouă incursiune în minunatul univers al documentelor de patrimoniu.

Expoziția virtuală intitulată „Ars scribendi artificialiter : capodopere din perioada de leagăn a tiparului” reunește cele mai surprinzătoare și mai somptuoase incunabule păstrate la Cabinetul de Bibliofilie al Colecțiilor Speciale şi este menită să aducă bucurie iubitorilor de carte veche și publicului dornic de o scurtă evadare în atmosfera culturală fascinantă din a doua jumătate a veacului al XV-lea. Această epocă, atât de îndepărtată, este însă una emblematică pentru perseverența cărturarilor, a artiștilor, a artizanilor, implicit a primilor tipografi, cei care vor practica pentru întâia oară aceea „ars scribendi artificialiter” (arta de a scrie în mod artificial), după cum a fost denumită, în zorii existenței sale, imprimeria. Înfruntând vicisitudinile, nesiguranța și ideile preconcepute, acești deschizători de drumuri au reușit să călăuzească renașterea interesului pentru cultură și să insufle în bună măsură societății în mijlocul căreia își desfășurau activitatea spiritul modernității.

Deși privită cu reticență la început de mulți învățați și colecționari bibliofili, care rămăseseră încă tributari fastuoaselor codice anluminate, ulterior arta tiparului a transformat radical producția și circulația cărții, influențând ireversibil mentalitatea, gustul pentru frumos și moda vremii. Prin măiestria tipografilor și a altor truditori ai meșteșugului, a gravorilor, dar și a rubricatorilor sau a miniaturiștilor chemați apoi să înnobileze paginile volumelor prin anluminură, imprimeria a zămislit în așa-numita perioadă incunabulară capodopere care constituie veritabile comori filologice și artistice. Aceste cărți tipărite, potrivit bibliologilor, până la sfârșitul anului 1500 au străbătut veacurile, alcătuind astăzi fondul de aur al oricărei biblioteci.

Expoziția oferă celor interesați informații privind semnificația și prima utilizare a termenului incunabul, detalii legate de specificul, așezarea în pagină și decorurile celor mai vechi tipărituri, știut fiind faptul că perioada de început a imprimeriei s-a aflat sub înrâurirea tradiției manuscriselor medievale. Sunt trecute în revistă o serie de momente-cheie ale răspândirii tiparului în spațiul european, fiind reliefate inovațiile care au transformat această tehnică și au conferit rafinament creațiilor tipărite. Expoziția subliniază astfel realizările marilor maeștri care au condus destinele celor mai prodigioase oficine ale secolului al XV-lea, la Mainz, vatra imprimeriei, dar și în alte orașe devenite ulterior nuclee ale artei tipografice: Strasbourg, Augsburg, Roma, Veneția, Nürnberg, Basel, Milano, Florența, Ferrara, Paris ș.a.m.d.

Toate aceste aspecte sunt puse în lumină prin intermediul unor repere ale însemnatului fond documentar aflat la Colecții Speciale, lucrări de excepție care contribuie la prestigiul Bibliotecii Naționale a României. Printre operele prezente în expoziție, se disting titluri în editio princeps, ediții prime sau originale, exemplare rarisime, unele fiind chiar unicat în țara noastră. O parte dintre aceste volume provin din colecții celebre precum fondurile Muzeului Al. Saint-Georges, ale Bibliotecii Ion I. C. Brătianu, colecția marelui istoric, diplomat şi bibliofil Constantin Karadja, fondurile Bibliotecii Școlii Române de la Paris, înființate de Nicolae Iorga, colecția Slătineanu ori Al. C. Cantacuzino. De-a lungul timpului, incunabulele au făcut obiectul studiului unor erudiți cercetători ai istoriei tiparului, care s-au aplecat cu multă grijă și dăruire asupra acestui tezaur. Astfel, se cuvine a omagia pe marii bibliologi români Constantin Karadja, Dan Simonescu, Viorica Secărescu și Elena-Maria Schatz.

Dintre valorile bibliofile expuse, menționăm „Liber sextus Decretalium”, culegerea de norme canonice alcătuită din porunca Papei Bonifaciu al VIII-lea, în ediția apărută în 1476, la Mainz, sub marca tipografică a lui Peter Schöffer, principalul ucenic al lui Gutenberg; cel mai vechi incunabul din colecție, apărut în 1471, la Veneția, anume lucrarea lui Plutarch, „Apophthegmata”, în versiunea latină a filozofului şi literatului umanist Francesco Filelfo, datorată germanului Wendelin von Speyer, care, alături de fratele său Johann, se numără printre primii tipografi sosiți în spațiul italian, pentru a introduce tiparul cu litere mobile. De asemenea, se remarcă prima ediție din „Speculum humanae salvationis”, scoasă de Günther Zainer, la Augsburg; realizările tipografice ale maestrului, Erhard Ratdolt, printre cele dintâi decorate cu letrine xilogravate, remarcabila inovaţie care a înlocuit iniţialele rubricate; lucrările importante ieșite de sub teascurile strălucitului editor-tipograf din Nürnberg, Anton Koberger, precum opera istorică a lui Antoninus Florentinus în editio princeps ori monumentala „Liber Chronicarum”, aparținând eruditului german Hartmann Schedel, operă enciclopedică, înzestrată cu un număr impresionant de xilogravuri. Alte cărți ilustrate, care s-au bucurat de o deosebită apreciere în epocă, sunt manualul de cosmografie, „Poeticon astronomicon opus” (Veneția, 1482), apoi „Chorea ab eximio macabro”, apărută la Paris, în 1490, ediţia în limba latină a baladei medievale mult mai cunoscute în varianta franceză „Danse Macabre”; o frumoasă ediție venețiană a „Bibliei Malermi” din 1494, avându-l ca editor comercial pe florentinul Lucantonio Giunta; „De claris mulieribus” (Ferarra, 1497), aparținând istoricului și teologului italian Giacomo Filippo Foresti din Bergamo, lucrare realizată după scrierea omonimă a lui Boccaccio și dedicată reginei Ungariei şi a Boemiei, Beatrice de Aragon, soţia regelui Matia Corvin, pentru a menționa doar câteva dintre acestea.

Totodată, pot fi admirate pagini de carte care amintesc de valoarea estetică a codicelor anluminate, unele dintre incunabule având inițiale și chenare pictate manual cu aur și argint, precum și în culori vii obținute din pigmenți naturali. De asemenea, de mare interes pentru bibliofili sunt legăturile de epocă ale unora dintre volume, diferite modele din piele pe tăblii de lemn, ornamentate, prevăzute cu închizători metalice, caboșoane sau chiar lanț de ancorare (celebrele libri catenati care erau fixate astfel în bibliotecile medievale apusene, pentru a fi protejate împotriva răufăcătorilor), precum și legături din pergament, câteodată file manuscrise, cu text și notație muzicală.

(Referent științific: Andreea Răsboiu, bibliotecar, Serviciul Colecții Speciale)

Expoziția virtuală „Ars scribendi artificialiter : capodopere din perioada de leagăn a tiparului”, dedicată fondului de incunabule păstrat la Colecții Speciale, poate fi vizualizată aici.