The Great War and the Origins of Humanitarianism 1918-1924
BRUNO CABANES. The Great War and the Origins of Humanitarianism 1918-1924. Cambridge University Press, 2014. 390 p.
Anii ce au urmat Primului Război Mondial au adus cu ei profunde tulburări sociale. Soldații supraviețuitori, cei răniți la trup sau mine în marea conflagrație mondială, nu au fost singurii ce au avut de suferit de pe urma războiului, ci și cei care i-au pierdut pe cei apropiați sau au rămas fără agoniseala de-o viață, copiii orfani, cei deveniți apatrizi și, nu în ultimul rând, victimele marii foamete rusești din anii 1922-1923.
Înainte ca expresiile „drepturile universale ale omului” sau „organizații non-guvernamentale” să-și găsească sensul, cinci oameni remarcabili – René Cassin și Albert Thomas din Franța, Fridtjof Nansen din Norvegia, Herbert Hoover din Statele Unite și Eglantyne Jebb din Marea Britanie – au fost primii care au înțeles necesitatea înființării unor noi tipuri de organizații transnaționale care să găsească soluții la probleme universale, dincolo de orice granițe sau rivalități statale.
Conform analizei realizate de Bruno Cabanes, practicile de tip umanitar au evoluat în tandem cu schimbările survenite în modul în care erau privite drepturile victimelor, în siajul Primului Război Mondial. Războiul a stârnit sentimente puternice împotriva nedreptății și a dus la crearea unor standarde transnaționale de protecție a populației vulnerabile.
Prin această carte, autorul și-a propus să ne arate cum și când dreptul la demnitate umană a devenit pentru prima dată inalienabil.
BRUNO CABANES, un pionier în studiul consecințelor războiului, este profesor asociat al Departamentului de Istorie din cadrul Universității Yale. În 2004, a publicat lucrarea La victoire endeuillée: La sortie de guerre des soldats français (1918-1920).