„Un act de matură cumpănire” și „împlinirea unei datorii sacre faţă de ţară”, „sub garanţia colectivă a Europei”: 160 de ani de la Unirea Principatelor Române
23 ianuarie 2019
La 160 de ani de la Unirea Principatelor Române, Moldova şi Ţara Românească, Biblioteca Naţională aduce în atenţie unul dintre manuscrisele păstrate în colecţiile sale speciale (Cabinetul Arhiva Istorică), redactat de Dumitru C. Brătianu, Dimitrie Ghica şi Vasile Boerescu în februarie 1859, la câteva zile după actul Unirii.
Scris în limba franceză, Memorandumul explicativ al votului din 24 ianuarie, cu ocazia Adunării Generale Elective a Ţării Românești vorbește despre semnele sub care s-au desfășurat alegerile: corectitudine de formă, dar şi de fond și concordie.
Votul din 24 ianuarie 1859 și alegerea lui Alexandru Ioan Cuza erau, după cum arătau semnatarii, „un act împlinit de un popor ajuns la maturitate politică, perfect conştient de drepturile şi de îndatoririle sale”, expresia spiritului luminat şi a celor mai nobile sentimente faţă de cauza naţională.
Votul demonstra de asemenea o matură cumpănire, ținând cont – în noua configurație geo-politică – atât de voinţa naţională, susținută de Puterile garante (tradiţiile și drepturile istorice erau plasate „sub garanţia colectivă a Europei”), cât şi de spiritul Convenţiei de la Paris din 19 august 1858.
Memorandumul arăta că votul din 24 ianuarie 1859 a transpus, în fapt, principiile şi dispoziţiile Convenţiei, acelea ca Moldova şi Ţara Românească să acţioneze ca un tot în ceea ce priveşte puterile executivă şi legislativă.
Alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor al ambelor Principate garanta stabilitatea şi eficacitatea politică a statului astfel rezultat.
Ţelul suprem se dovedise, în actul din 24 ianuarie 1859, mai presus de interesele individuale, de preferinţele/simpatiile pentru o persoană sau alta, membrii Adunării Generale Elective a Ţării Românești concentrându-și „vocile asupra omului pe care Providenţa ni-l prezintă ca pe un simbol al fraternizării generale, ca pe cel mai sigur mijloc de conciliere a tuturor părţilor în sânul societăţii noastre!”.
În finalul Memorandumului, semnatarii îşi exprimau gratitudinea faţă de Puterile garante, care vor fi făcut posibilă continuarea „operei noastre de regenerare naţională”.
inapoi