home hartă site termeni şi condiţii înscriere cititori politica gdpr contact

evenimente culturale

Linie, ritm, culoare – portal către imaginarul artistic al Magdalenei Rădulescu

Miercuri, 8 septembrie 2021, în spaţiul expoziţional Buzunarul Patru, aflat la parterul Bibliotecii Naţionale a României, se va deschide expoziţia Linie, ritm, culoare - portal către imaginarul artistic al Magdalenei Rădulescu. Expoziţia celebrează activitatea creatoare a artistei, aducând pe simeze imagini cu desene şi documente din cabinetele Colecţiilor Speciale.

Magdalena Rădulescu s-a născut în anul 1902, la Râmnicu Vâlcea, iar cea mai mare parte a copilăriei a petrecut-o la Constanţa. Părinţii i-au susţinut pasiunea pentru pictură şi la vârsta de 18 ani, în 1920, a plecat să studieze artele frumoase la Academia din München. Îşi continuă formarea la Paris, frecventând atelierele care aparţineau de „L’Académie de la Grande Chaumière”. Personalitate nonconformistă, renunţă la studii înainte de absolvire. În cartierul boem din Montparnasse, centru de greutate pentru arta momentului, a întâlnit artişti moderni importanţi, cunoscându-l aici şi pe pictorul italian Massimo Campigli, cu care va fi căsătorită timp de 13 ani, călătorind mult alături de acesta în Italia, în Statele Unite ale Americii şi creând opere aflate într-un dialog vizual consistent. Până în 1935, când se stabileşte în Bucureşti pentru o perioadă mai îndelungată, artista va fi devenit o prezenţă constantă în expoziţii de grup, naţionale şi internaţionale, notabilă fiind participarea sa la Salonul Independenţilor (1929) din Paris. În Bucureşti, forţa creatoare emergentă îi este încununată de expoziţii colective şi/sau expoziţii personale anuale, până când apăsarea ambientului politic o determină să plece din nou din ţară, îndreptându-se spre Italia în anul 1946, iar mai târziu spre Franţa, unde continuă să creeze, să expună, să surprindă, fără ca numeroasele impasuri financiare să îi slăbească vitalitatea artistică.

Arta portretului i-a fost la îndemână Magdalenei Rădulescu, astfel încât, în afara autoportretelor, a pictat figuri celebre din viaţa culturală românească. Dintre cei care i-au pozat îi amintim pe scriitorii Lucian Blaga, Cella Serghi, Marin Sorescu, Sorina Gurian, pe criticii şi istoricii de artă Petre Oprea, Petru Comarnescu, actorul Ion Finteşteanu, medicul Maria Avramescu. Cu toate acestea, cea mai mare parte a operei sale se constituie din lucrări care, din punct de vedere stilistic, se află la graniţa dintre abstract şi figurativ. Tematica predominantă – spectacolul: de dans, muzică, de circ – contrastează la prima vedere cu turbulenţele secolului al XX-lea, cu realităţile ideologice, economice, sociale, consumate în climatul celor două mari războaie mondiale. Uneori vezi, auzi, simţi în compoziţiile artistei o bucurie autentică, o celebrare a existenţei; alteori, personajele par implicate în dansuri ritualice, ca pentru alungarea unor spirite rău-voitoare, toate acestea realizate cu tuşe spontane, în culori-neon sau negru dramatic. Componenta mistică şi persistenţa acestor tipuri de reprezentare pe întregul parcurs artistic alcătuiesc un fel de mitologie proprie, cu trimiteri la folclorul românesc, la datini şi obiceiuri în care culorile puternice, jocul, muzica au un rol de legătură între lumi.

Pe acest tărâm al fanteziei, ne putem imagina uşor personajele create de Magdalena Rădulescu luând parte la un banchet modernist, alături de cele create de artişti ca Marc Chagall, Edvard Munch, Paul Klee, Jean Dufy – o mare petrecere şi un loc de discuţie despre afinităţi-contraste, despre sacru-profan.

Magdalena Rădulescu şi-a purtat prin lumea largă propria lume interioară pe care a esenţializat-o, transpunând-o în medii variate, de la clasicele suporturi cum sunt pânza, lemnul, sticla, hârtia, la piatră, metale, piele. În afara tehnicilor consacrate de folosire a culorilor de ulei sau a temperei, a creionului, a cărbunelui, utilizează pentru desenele ei şi carioci, tuşuri tipografice, înnobilându-le.

Un număr important de desene şi caiete de schiţe ale artistei intră în alcătuirea colecţiior Cabinetului de Stampe din cadrul Serviciului Colecţii Speciale din Biblioteca Naţională a României. Expoziţia conţine o selecţie dintre aceste desene, redate în tehnică mixtă, pe hârtie şi carton; verso-ul unora dintre lucrări a avut rol de corespondenţă adresată membrilor familiei, din perioada în care artista a locuit pe Coasta de Azur, la Nisa. În aceste scurte, dar emoţionante scrisori, figurează diverse detalii autobiografice, urări, dedicaţii; sunt constante referirile la activitatea creatoare intensă şi la bucuria băilor în mare. De asemenea, găsim notate punctual participări la concerte, la spectacolele circului rusesc ori la proiecţiile de filme din cadrul festivalului de la Cannes, amănunte cotidiene care se reflectă în operă.

Pentru o contextualizare extinsă, expoziţia de desene este însoţită de articole de cronică plastică, apărute în presa românească şi franceză a vremii. Mărturiile contemporanilor corelează felul în care artista se reprezintă cu felul în care este percepută, o personalitate puternică, se poate spune dezarmantă prin faptul că i s-a permis revenirea în ţară cu ocazia organizării unor expoziţii personale (în 1957, 1970, 1975), regimul din acea perioadă nepermiţându-i totuşi repatrierea...

Magdalena Rădulescu a murit la Paris, la vârsta de 81 de ani, în martie 1983, iar urna cu cenuşa ei a fost adusă la Cimitirul Sfânta Vineri din Bucureşti. Lucrările artistei se regăsesc în colecţii muzeale şi în colecţii particulare din întreaga lume.